Voi continua cu aberatiile mele, pentru ca in multe momente chiar imi place sa aberez… In postul asta voi scrie despre notiunea timpului. Stiti bancul cu timpul? Nu il pot scrie aici, dar trimiteti-mi mail cei interesati. ( floryan_marq [at] yahoo [dot] com )

Lasand gluma deoparte, haideti sa trecem la aberatii. Ma gandeam eu inainte sa apas pe butonul de “post nou”, si ascultand o melodie [ nu conteaza care ], ca timpul este notiunea care ucide tot ce prinde in cale. Ucide oameni, ucide bucurii, ucide tristeti, ucide iubire, ucide ura, ucide absolut tot etc. In urma acestui foc, nu ramane decat cenusa amintirilor si a regretelor. Cu fiecare gura de aer trasa in piep, timpul, prin intermediul fiecarei zile, a fiecarei ore, a fiecarei secunde, adauga o noua veriga in lantul disparitiei noastre si a tuturor lucrurilor cu care ne aflam in relatie. Astfel, timpul joaca rolul unui ucigas perfect, care devine singurul martor al existentei noastre… Acest asasin este atat de crud si nemilos, intrucat nu arunca nici macar o privire inapoi, iar constiinta acestuia pur si simplu, nu exista! Oricat de mult ai vrea sa-l intorci si oricat de mult te-ai stradui, nu poti!

Sunt sigur ca fiecare dintre noi a avut de-a lungul vietii sale, multe momente pe care ar vrea sa le repete… De cate ori nu ai vrut sa dai timpul inapoi ? De cate ori nu ai vrut sa faci cativa pasi spre ziua in care te-ai nascut? Dar e imposibil… Si totusi, urmele lasate de timp, se concretizeaza in amintiri, placute sau neplacute, insa acestea sunt trecutul, si nimic mai mult. Acestea pur si simplu nu mai conteaza…